Sunday 26 December 2010

Ciucas

Iarna-i grea, omatu-i mare, riscul de avalansa asemenea, asa ca am ales varianta cea mai la indemana: Ciucasul.

M-am tavalit in zapada ca pe vremuri; aproape ca uitasem cum arata mormanele de omat. Si am avut parte de ele din plin coborand un valcel pe care putini il stiu si care, atunci cand este ales, este folosit in principal pentru schi de tura. De data aceasta, Marius a fost cel care s-a dat pe bete.

As vrea sa profit de aceasta ocazie si sa protestez cu privire la faptul ca am fost obligata de catre cei doi barbati cu care am impartit paturile sa ma culc la 7:30. E adevarat ca astfel mi s-a oferit posibilitatea sa devin experta in Block'd, unul dintre cele mai stupide jocuri de pe telefon, dar oasele mele s-au plans rau dupa 14 ore de stat in pat. Pentru ca da, baietii s-au trezit la 9:30.

Si de bine ce ne-am trezit ca am facut cunostinta cu furtuna imposibila de afara. Nu am putut vedea pe unde merg decat cu ochelarii de schi. Asa ca am coborat masina cat am putut de repede si ne-am indreptat catre Brasov. Dar despre asta... in episodul urmator.

On the road
Red lorry, yellow lorry

The boys in action


Trying to make an angel rabbit

Inspired... again

Sunday 5 December 2010

Inspired

... by Andra's "Ambientally Yours", I present you... a glimpse of my livingroom.

Thursday 2 December 2010

1 Decembrie mioritic

Prima mea zapada la munte, toiul saptamanii, vant, frigutz = traseu de lene cu gashca din liceu. Pentru prima oara traseu ales de mine: din Predeal spre cabana Susai.

Obisnuiam sa merg acolo in facultate cu prietena mea care primea cate o prezenta la sport pentru asta. Doar ca memoria ma lasa, locurile s-au cam schimbat si am ratat intrarea, pornind de pe partia Cocosul. Dupa o ascensiune de aproape 40 min, in dreptul unei bucati mai plate, rasare un drum la stanga cu marcaj in cruce albastru care duce spre cabana.

Peisajul e ca in povesti, cu potecute marginite de braduti inzapeziti si presarate cu labute proaspete de ursulet. Noi ne-am gandit sa il avertizam ca suntem some big mean killing machines and we mean business si ca mai bine se tine departe daca nu vrea sa ramana fara mustati. Asa ca blanosul si-a calcat pe orgoliu si nu s-a aratat.

Am ajuns sus mai repede decat tineam minte (pe vremuri mi se parea drumul destul de obositor) si am fost luati repede in primire de vreo trei ciobanesti uriasi si vreo alti doi latzosi mai mici. Ne-am strecurat cat am putut de repede in cabana sub atenta lor supraveghere.

Acum sa va povestesc cate ceva despre Susai. Pe vremuri era o mica cabana de munte destinata celor care faceau drumetii in zona. Acum e un hotel de lux la 60 euro camera single, cu jacuzzi si piscina (cu vedere la munte) mai mare decat tot apartamentul meu. Cu alte cuvinte, muntzomanul de rand nu e chiar bine venit inauntru si nu are decat sa-si manance sendvisul afara pe scari, alaturi de catzei.

Dar noi ne respectam, ce valoarea noastra, asa ca ne-am incumetat la o ciorba, care de vacuta, care de burta. La 14 lei portia. Ciorbele ieftine din meniu (12 lei !) nici nu erau pe stoc. Asa ca da-i cu zeama, da-i cu paine, iar paine... vine nota de plata si notam si noi ca cele cateva felii de paine ne costa 10 lei. Asa ca ne aratam nemultumirea prin bacsisul aproape inexistent si o luam la vale.

Am compensat insa la Casa Ancutei din Busteni unde am impartit cu ursul o ciorba de fasole cu afumatura in coaja de paine, o tochitura si o portie de papanasi cu dulceata de fructe de padure, ce dieta mea!

Inapoi in Bucuresti, ne iau prin surprindere masinile-tzurtzure si ne oprim un pic in parculetul din fata parcarii sa imortalizam niste crengi inghetate.

Eu m-am ales cu tenul groaznic de iritat dupa vantul de la munte, dar all in all petrecerea noastra de romani a fost cat se poate de reusita.

P.S. Bravo Alex si multumesc ursului meu pentru pozele cocalare cu telefonul fara de care postul meu nu ar fi fost complet.

Monday 29 November 2010

Astazi e ziua mea...

... o zi frumoasa ca mine...
Da. Deci asta-s eu. Am dat de poza asta facuta acasa la Andra si Alex in Amsterdam si ma uit si ma tot uit cat de mult poate sa ma reprezinte. So enjoy...for my birthday.

Wednesday 24 November 2010

Cugetare

Ati observat vreodata cum locurile din troleu/metrou/tramvai destinate in general oamenilor istoviti de munca si lipsiti de vlaga sunt mereu ocupate de babe energice care fac slalom cu o viteza uimitoare pentru a intra in posesia "dreptului" lor?


Nota bene: aceste randuri nu reprezinta o ofensa la adresa babelor. Detinem babe si ne plac babele. Multe babe sunt cool. Dar unele sunt artagoase si-ti dau cu sacosa-n cap daca nu te dai la o parte in mijloacele de transport in comun.

Thursday 18 November 2010

Lespezi

Sfarsit de saptamana animalic si albastru. Un urs, un iepure si un cer perfect.
Scurta noastra drumetie spre Vf. Lespezi (vreo 6 ore lenese, cu trantit pe iarba, atipit pe munte si imortalizat de peisaje) ne-a incarcat cu energie cat pentru o saptamana intreaga. Cecer senin! Ce metamorfoze de culori!




Friday 12 November 2010

Specific barbatesc

Iata un alt adevar inexprimabil exprimat.

Moarte lenta

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul.

Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale.

Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...



He who becomes the slave of habit,
who follows the same routes every day,
who never changes pace,
who does not risk and change the color of his clothes,
who does not speak and does not experience,
dies slowly.

He or she who shuns passion,
who prefers black on white,
dotting ones "it’s" rather than a bundle of emotions, the kind that make your eyes glimmer,
that turn a yawn into a smile,
that make the heart pound in the face of mistakes and feelings,
dies slowly.

He or she who does not turn things topsy-turvy,
who is unhappy at work,
who does not risk certainty for uncertainty,
to thus follow a dream,
those who do not forego sound advice at least once in their lives,
die slowly.

He who does not travel, who does not read,
who does not listen to music,
who does not find grace in himself,
she who does not find grace in herself,
dies slowly.

He who slowly destroys his own self-esteem,
who does not allow himself to be helped,
who spends days on end complaining about his own bad luck, about the rain that never stops,
dies slowly.

He or she who abandon a project before starting it, who fail to ask questions on subjects he doesn't know, he or she who don't reply when they are asked something they do know,
die slowly.

Let's try and avoid death in small doses,
reminding oneself that being alive requires an effort far greater than the simple fact of breathing.

Only a burning patience will lead
to the attainment of a splendid happiness.

Martha Medeiros

Monday 1 November 2010

Toamna in Baiului

Nu a fost nici pe departe atat de frumos ca prima oara cand am ajuns in muntii Baiului. Visam aceleasi culori fenomenale si vii de toamna timpurie. Dar deja e tarziu si totul pare aramiu sters. Cu cateva exceptii...












Monday 25 October 2010

Sunday 24 October 2010

What's cookin'

Deci m-am maritat, deci m-am asezat la casa mea, deci copii nu fac, dar trebuie sa-mi exercit functiunile calitatii de nevasta, deci nu dau cu aspiratorul, dar fac ordine, deci am gatit ceva bun. Deci va trebui sa ma credeti pe cuvant ca ambele doua au fost delicioase. :D

Imaginea nr. 1 - Piftie de cocosh eco, dupa o reteta traditionala transmisa din generatie in generatie. Cocos decapitat si defulguit la mama la tzara.

Imaginea nr.2 - Cheese cake, o prajitura internationala, de negasit la noi. Nu are nicio legatura cu placinta cu branza dulce. Atentie, efecte orgasmice!

Friday 22 October 2010