Wednesday 25 November 2009

Rasturnare de situatie

Ziua a inceput promitator, tipic bucurestean. Asteptam ca omu cu putin dram de bun simt sa coboare toata lumea din metrou pentru a putea urca, iar o baba din spatele meu, isterizata de posibilitatea de a sta in picioare doua statii, a inceput sa ma impinga de la spate sa intru mai repede, ca de, ii stateam in drum. Si cum a pasit inauntru, in timp ce cauta cu ochii bulbucati un loc sa se aseze, m-a injurat. Cuvinte de-alea cu p. Si am intrebat-o, in timp ce-si inghesuia fundu' zbarcit pe un scaun, daca nu ii e rusine sa injure, femeie batrana. Mi-as zis mars si a inceput sa ma dracuie, proasta naibii care nu te misti si stai ca tampita in usa.

Deci luati aminte de la oamenii batrani si intelepti. Viitorul Romaniei!

Dar am ajuns la cursuri. De la prima grupa am primit o prajitura cu ciocolata din abudenta. Ziua era brusc perfecta. Dupa care, la alta grupa, am avut cursul de incheiere a primului modul. Si s-au gandit sa-si ia la revedere (pentru doar o luna de zile) cu un cado. M-au mai impresionat pe mine studentii mei, cu brate de flori, giugele si bomboane de ciocolata, dar de data asta am ramas fara cuvinte.

M-au ginit oamenii astia de la o posta. Mi-au luat un album "Ghidul calatorului in Europa", cu poze multe si mari si descrieri delicioase. La o prima vedere am decis ca trebuie sa merg in Cornwall. Apoi, intr-o cutie care parea de pantofi, am descoperit o superba papusa de portelan. Am botezat-o Prospetica, de la numele companiei studentilor mei.

Si mai era ceva. O colega de birou a doi dintre cursantii din grupa, a auzit atata discutandu-se de mine si de geniul personalitatii mele, incat s-a gandit sa contribuie si ea la cado. Asa ca am primit si un goblen delicat, migalos si muncit.

Din suflet. Ma impresioneaza mult lucrurile facute din suflet. Si mai mult decat cadourile, m-au impresionat vorbele lor. I love my students.

Aproape ca nici nu mai merita sa pomenesc faptul ca in tramvai, la intoarcere, am mai dat peste o mostra de marlanie, in persoana unui baietas / bataus / porc burtos cu ten masliniu (bully) care il altoia intr-una pe un coleg, hartuindu-l in toate felurile posibile, spre deliciul trepadusilor lui grohaitori. Lipseau cativa centimetri sa ma atinga. Si daca se intampla, eram cat pe ce sa ma intorc sa-l iau de urechi pe puslamaua de liceu. Genul de pusti ratat batut de ta-su si care-si revarsa frustrarile incercand sa-i domine pe altii.

Dar nu o sa va povestesc despre asta. Ideea e ca am papusa de portelan! ;)

(...din aceeasi serie cu cele de mai jos):






No comments: